duminică, 16 martie 2014

Raspunsul la 3 intrebari de tipul "Cum?"

Trei pasi simpli ca sa fiu OK:
1. Cum fac?
Traiesc in intervalul zilei prezente: sunt atent, observ. Constientizez ce simt, ce gandesc, ce fac.
Aflu astfel ce imi face rau si elimin si aflu ce ma face sa ma simt bine si REPET.
2. Cum imi dau seama?
Accept realitatea asa cum este. Nu ma mai opun, nu ma mai incrancenez, nu ma mai lupt sa fie cum vreau eu si cand vreau eu (acceptare si predare).
3. Cum verific?
Sunt relaxat indiferent de ce se intampla. Opusul incrancenarii (cand ma opun) este Relaxarea (cand ma predau).
Daca nu sunt relaxat, ma intorc la pasul 1: Cum fac?

vineri, 14 martie 2014

what can be

Abilitatea mea de a vedea "ce poate fi" se bazeaza pe participarea mea la momentul prezent (sa traiesc in intervalul zilei prezente).
Ego-ul meu hranit de asteptarile mele, de fricile mele ("nu voi primi ce vreau / ce merit!", "voi pierde ceea ce am!"), ma scoate din echilibru.
In lipsa echilibrului tot ce pot vedea sunt aceste "ar fi putut fi" sau "daca as fi avut ... , as fi facut ... ".
Iar acest lucru este un mod trist pentru mine de a-mi petrece ziua.

LABIRINTUL

Un gând provocator.
Am primit instrumente puternice pentru a rămâne în prezent si a-i face fata.
În acest sens, am aflat că în timp ce s-ar putea să nu fiu capabil de a alege ceea ce se întâmplă CU mine, pot lua decizii cu privire la ceea ce se întâmplă IN mine.
Am sansa de a guverna reactiile mele, fără a pierde sentimentele mele autentice (spre deosebire de a ramane împotmolit în ceea ce cred că ar trebui să simt).
Asa că am castigat ceva claritate, care ma ajuta sa evadez mai putin si safiu aici, acum mai mult.

BADAY

Uneori, dupa ce trec prin zile proaste, imi dau seama ca n-au fost chiar asa de rele.
Alteori, nicio schimbare de perspectiva sau trecere a timpului ("trece si asta") nu pot schimba prea mult zilele respective. Totusi de multe ori se dovedeste ca au fost exact lucrul potrivit, la momentul potrivit. Numai ca eu nu am putut vedea asta atunci.
Cu mintea deschisa, daca este o zi proasta pot trece prin ea. Si poate ca dupa aceea voi descoperi ca ceva bun a fost in joc tot timpul.

To Thine Own Self Be True



(Google search)

Sunt cuvinte spuse de Polonius în Hamlet (Shakespeare). Citatul complet este: "This above all: to thine own self be true, and it must follow, as the night the day, thou canst not then be false to any man."

Ar insemna: A fi sincer cu tine insuti, a nu te autoamagi.
(pentru ca oamenii sunt mai degraba tentati sa se minta pe sine decât să admită un defect - nu ne acceptam asa cum suntem)
Iar urmarea fireasca ar fi ca daca nu te minti pe tine nu vei mai dori sa-i minti nici pe ceilalti.

Există o autenticitate exterioara - cât de bine ceea ce spunem și facem se potriveste (corespunde) cu ceea ce se întâmplă cu adevărat în noi (ce gandim) (exprimata prin Fii tu insuti) si există o autenticitate interioară - cât de bine ne cunoastem pe noi insine și suntem conștienți de starile noastre interioare (ce simtim) (exprimata prin Cunoaste-te pe tine insuti).

Nimeni nu este pe deplin autentic tot timpul în exterior. Uneori suntem nevoiti sa facem lucruri pe care nu  dorim sa le facem pentru a obtine ce vrem. Diferenta este ca unii oameni sunt mai mult timp inautentici decât altii.
Este neplăcut și dăunător pentru noi cand avem foarte rar ocazia de a fi noi înșine. Avem nevoie de a schimba situația, când putem, astfel încât să putem fi liberi de a ne exprima autentic.
Mai rau este atunci cand nu ne cunoastem pe noi insine sau nu suntem atenti la starile noastre interioare si autenticitatea noastră interioară este compromisă.

O sugestie

Uneori nu ti se dau sfaturi, doar ti se “sugereaza”. Am invatat insa ca se intampla ca unele lucruri sa fie „sugerate” în aceeaşi măsură în care, dacă ar fi să sar cu paraşuta dintr-un avion, mi s-ar „sugera” să trag de sfoară pentru a scăpa cu viaţă.
Dar nu e doar atat! Trebuie sa raman cu mintea deschisa si sa fiu atent la intreaga calatorie pentru ca locul unde vreau sa ajung sa nu-mi puna din nou viata in pericol.

OSCAR:

"... viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi"


UN SUT IN FUND

"Attitudes are like flat tires.
                 You won't get far if you don't change them."

Cand citesc un citat de genul acesta, uneori ma inspira, alteori insa ma poate irita. Este pe de o parte un adevar, pe de alta parte este o simplificare exagerata ('cliseu').
Indiferent de spectrul in care se gasesc sentimentele mele, schimbarea de atitudine este importanta.
De ajutor este sa-mi aduc aminte ca a gandi in "negru sau alb" este un lucru subtil.
Cheia pentru a avea o minte deschisa este de a incepe cu cuvantul "poate".
Poate cheia pentru schimbarea de atitudine este oarecum la fel.
O metoda ar fi sa actionez "ca si cum" as avea o atitudine diferita. Insa nu este asa de usor. Uneori, desi stiu ca am nevoie de o schimbare de atitudine, nu vreau cu adevarat s-o fac. Cand ma aflu in asemenea situatii ma intorc la "poate": (ar fi cam asa: poate daca ma rog sa schimb atitudinea mea nesanatoasa/neadecvata, chiar daca nu vreau, se va intampla macar un pic).
Adevarul este ca solutia la o problema de atitudine (ca de altfel solutia pentru toate problemele mele in general) este una de natura spirituala: a cere Universului un pic de schimbare interioara si apoi incercarea de a actiona un pic diferit.
Ies din gandirea "negru sau alb": daca eu nu ma simt IMEDIAT COMPLET diferit, atunci inseamna ca acest lucru nu se va intampla de loc!!!
In schimb sunt dispus sa cred ca lucrurile nu sunt 100% de rahat. Aceasta perspectiva ma face sa ma misc usor inainte (sa o iau din loc, ca un sut in fund).
Si uneori sunt zile in care orice sut in fund (miscare inainte) este o victorie.

 Cand viata "te acreste"
Ideea de acceptare poate fi folosita pentru a fugi de confruntare sau pentru a evita sa spui ce ai de spus.
Incerc sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba ceea ce nu inseamna neaparat ca trebuie sa accept de prima data tot ce-mi pune viata in brate.
O sugestie inteleapta ar fi sa incetez sa ma mai razboiesc cu toti si toate.
Dar daca a lucra pentru a atinge un scop sau a obtine ceea ce imi doresc inseamna sa ma lupt, ei bine, atunci poate ar fi bine sa fac ceva pentru asta!

joi, 16 mai 2013

JURNALUL UNUI BARBAT DE PESTE 40 DE ANI


Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez. Mi-au dat o instructoare personala pe care o cheama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul. Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi.

Prima zi:
M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala, dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma astepta. Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute de bicicleta...
Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat, dar am profitat casa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet.
Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul zilei mele de exercitii. Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi:
Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi, dar am reusit sa fac un kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut  sa merite osteneala.
Ma simteam grozav. Era o viata noua.

A treia zi:
Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma durea si parul din fund. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu...
Nadia si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele deranjau pe ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi separea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala... si foarte suparatoare.
Ma dor testicolele cand merg pe banda alergatoare si in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor?
Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei...

A patra zi:
Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu surasul sau batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi.
Cretina m-a pus sa lucrez la aparate, dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie.
A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si... mi-a scapat un part pe care l-a auzit toata sala. De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

A cincea zi:
O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier.
Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund,mama ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii. EU NU AM TRICEPSI. Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de bare de greutatesi nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich...
Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care  mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame!
De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?

A sasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud casa arunc naibii telefonul, dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11  ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, si eu care nu mai fac sex de sase zile.

A saptea zi:
L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba ca sa-imutumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiza de prostata...
Sunt in viata si nu e putin lucru pentru cineva cu o boala terminala activa care poate sa ma omoare!
Ma trezesc dimineata si am o bomba cu ceas in capul si in mintea mea. Si in fiecare zi negociez cu boala mea mutand cronometrul inapoi (fata de ora exploziei) pentru inca 24 de ore.
Partea complicata este ca bomba respectiva nu ticaie, doar sopteste.
Nu este nici o tragedie si nici o surpriza sa am o gandire adictiva. Tragedia ar putea veni cand cred ca gandul ar putea fi adevarat.
Singura cale adevarata pe care am gasit-o pentru a ma proteja impotriva soaptelor bolii in mintea mea este:
- sa vorbesc despre ceea ce gandesc
- sa impartasesc cum ma simt
si
- sa ma rog pentru ceea ce fac.
Sunt inca in viata si tot ce am de facut este sa fac SA CONTEZE ASTA!
Uneori Marea Schimbare este ... sa nu ma schimb. Aprofundez ce fac: sa cresc acolo unde am sadit.
Am invatat sa ACCEPT momentele grele cu seninatate, nu ca am sa EVIT momentele grele. Momente grele, momente usoare, iar momente grele si tot asa. Am fost si sunt inca autorul propriilor momente grele.
Mi s-a oferit un mod de viata care imi da posibilitatea (chiar abilitatea) de a gasi recunostinta in (aproape) orice scenariu (daca sunt deschis si am bunavointa de a vedea lucrurile si dintr-o alta perspectiva), precum si instrumentele necesare pentru a indrepta lucrurile atunci cand fac o porcarie.

joi, 28 octombrie 2010

Ma plimb



Thursday, June 05, 2008 11:31:36 PM  
Se spune ca poti recunoaste nebunia cuiva dupa faptul ca persoana repeta aceeasi greseala, dar asteapta un rezultat diferit de fiecare data:

Desen biografic in cinci strofe
1. Ma plimb in jos pe o strada
O groapa adanca
Este in marginea trotuarului
Cad in ea
M-am ratacit, totul este fara speranta
Asta nu este vina mea
Pare o vesnicie, pana reusesc sa ies din ea.

2. Ma plimb in jos pe aceeasi strada
O groapa adanca este in marginea trotuarului
Vad ca este acolo
Totusi cad in ea, asta este deja
Puterea obisnuintei
Dar ochii imi sunt deschisi, stiu unde sunt
Asta este greseala mea. Ies imediat la drumul meu

3.  Ma plimb in jos pe aceeasi strada
    O groapa adanca este in marginea trotuarului
    Vad ca este acolo
    Totusi cad in ea, asta este deja
    Puterea obisnuintei
    Dar ochii imi sunt deschisi, stiu unde sunt
    Asta este greseala mea. Ies imediat la drumul meu

4.  Ma plimb in jos pe strada, vad o
    Groapa adanca
    O ocolesc

5.  Deja ma plimb pe alta strada.

...

... Stapan pe viata ta

Thursday, May 29, 2008 9:44:39 PM
Cand mergi numai in locurile in care vrea partenerul,
cand te intalnesti numai cu oamenii care-i plac  lui,
cand te gandesti la ce face el acum, unde este, cand vine,
cand ajunge sa-ti spuna ca are si el  secretele lui si ca daca e s-o puna, o poate pune si in timpul zilei, nu trebuie sa astepte neaparat noaptea,
sau cand nu vrea sa comunice iti spune ca are treaba,
si intarzie pentru ca nu are chef sa vina acasa, spunand ca e la servici,
atunci ajungi sa traiesti viata lui si
admiti ca esti neputincios -
ca nu mai esti stapan pe viata ta ...

Quote:
"In viata nu doar privirea inseala."
Parazitii

BALAST

Wednesday, May 28, 2008 11:43:34 PM
Cand esti tanar si ai ceva ambitie, ai ceva dorinta sa traiesti o viata decenta, esti determinat. Cand ti se spune ca trebuie sa fii un invingator, si vii acasa  si-ti vezi partenerul ca nu face nimic cu viata lui ... incerci sa mergi mai departe, faci compromisuri si nu prea, spunandu-ti ca vrei macar sa ai copilul in siguranta, si ajungi printre cei "mari" si vezi ce destepti sunt si ce au ei, si te intorci iar acasa la ala care te bate la cap cu problemele lui minore, casnice, nu face nimic, dar pe tine te piseaza cu pretentiile lui ...
Si cand copilul a crescut si poate sa aiba singur grija de el, iti spui ca este momentul sa renunti si sa mergi pe drumul tau.
In atatea traininguri si teambuildinguri ai invatat ca trebuie sa mergi inainte, sa-ti vezi de viata ta, doar looserii stau acasa...
Si esti putin trist ca celalalt nu te intelege, si esti putin revoltat ca nu face nimic si te intoxica si pe tine ... si atunci trebuie sa iei o decizie, sa faci o alegere.
Iti  place ce faci, copilul tau trebuie sa  traiasca o viata decenta. E suficient.
Si la urma urmei ce pierzi, nu ai nimic de pierdut. Ai ce ti-ai dorit. Renunti la balast.
... Si totusi lipseste ceva.

Quote:

"Te dai lovit de tot ce fac,dar n-am nici o vina,
Ce sa-ti fac daca tu esti pe trecere, eu n-am permis, dar sunt masina!"
Parazitii

OFENSA

Thursday, June 05, 2008 11:51:27 PM
Nimeni nu locuieste sau traieste singur; in orice relatie, mai devreme sau mai tarziu, intervin dificultati, apare ofensa. Nu exista relatie fara conflict si nimeni nu poate spune ca nu ofenseaza. O relatie buna nu este cea fara conflict, ci cea in care stim sa reparam daunele. Primul pas este recunoasterea ...
Ofensa este o amenintare la imaginea pe care o avem despre noi insine. O parte a fiintei noastre ramane ranita. Produce un dezechilibru al armoniei noastre interioare ...
Ofensa provoaca o ruptura puternica, un faliment al dragostei, al prieteniei, al relatiilor normale. Ofensa este un gest sau un cuvant al cuiva important pentru noi care ne raneste si lasa urme, mai superficiale sau mai profunde.
Ies la iveala dimensiuni ale persoanei noastre care nici nu ni le-am imaginat - furie, razbunare. Refuzam sa ne recunoastem raniti si nici nu este usor sa recunoastem ca suntem raniti.
Ofensele cele mai grave se produc de la persoanele de la care asteptam mai multa iubire, si de la care ne asteptam cel mai putin.

SINGUR

Thursday, July 03, 2008 4:26:23 PM
Am crezut, poate asa si este, ca indepartarea de prieteni mi se datoreaza in exclusivitate. Am si eu partea mea de vina, dar ...
Azi egocentrismul este motorul societatii. Societatea promoveaza Individul , pe care il incurajeaza sa urmareasca interesele Personale, realizarile Personale, fericirea Personala, in scopul de a-l putea valorifica (exploata) la maximum.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Interesul personal este normal si firesc. Nu am nimic cu "eu", "cariera", "realizare", atat timp cat nu-ti faci un rau tie sau altora.
Este optiunea fiecaruia. A mea este de a nu lasa "feel-free"-ul altcuiva sa imi afecteze "feel-free"-ul meu.
Probabil sunt un inadaptabil, dar nici nu vreau sa me adaptez la asa ceva. Prefer sa raman fara "prieteni".
Exista parinti, copii si ... exista Dumnezeu.
Nici daca as vrea nu as putea sa raman SINGUR.

Dezamagit

Thursday, July 24, 2008 10:56:41 PM
Ce faci ca sa nu fi dezamagit?
Cand asteptarile iti sunt inselate, ai doua posibilitati. Sa dai vina pe celalalt pentru ca nu raspunde (sau nu corespunde) asteptarilor tale sau sa dai vina pe tine pentru ca i-ai oferit posibilitatea sa-ti insele asteptarile (te-ai asteptat la altceva sau la mai mult).
In primul caz esti dezamagit. Ramai cu un gust amar ca tu ai oferit si nu ai primit nimic bun.
In al doilea caz esti dezamagit: iar ai acordat incredere oamenilor.
Asteapta-te la ce este mai rau. Si tot ce se intampla din acel punct te aduce in castig. Sau nu te astepta. Si nu vei fi ... dezamagit.

Scuzele

Thursday, July 24, 2008 11:10:15 PM
Motto-ul "prietenilor" mei: "Mai bine iti ceri scuze decat sa ceri voie"
De ce sa-ti ceri scuze?
Pentru ca ai creat cuiva un disconfort. Scuzele nu au nicio legatura cu ce crezi tu despre situatie, daca ai gresit sau nu. Iti ceri scuze pentru tine, pentru ca nu ai dorit sa faci rau nimanui si le oferi celuilalt, pentru a echilibra ofensa, pentru ca are nevoie sa se reabiliteze in proprii lui ochi. 
O sa ai un sentiment de usurare si o sa primesti mai mult decat te astepti.
Adevaratul spirit este acela de a fi pregatit sa accepti consecintele faptelor tale.

ON LINE

Monday, August 11, 2008 1:20:45 PM
Nu ma pot abtine sa nu mai fac o paralela cu referire la Ob. Negru. Acolo, el, un dur romantic, fuge de realitatea vietii cotidiene, apasatoare, dincolo de un zid, in spatele caruia este un ospiciu. Treaba lui este sa cante la pian pentru bolnavi.
Si acolo gaseste lucruri inexistente "afara", la care tanjeste: puritate, frumusete interioara, dragoste, seninatate, sinceritate... El, durul romantic, care se hraneste cu "varza acra" (sex cu prostituate) si cosidera ca nu trebuie sa te aproprii prea mult de cineva sau de ceva, ca sa poti renunta usor, el, zic, afla nimic altceva decat ce este dragostea adevarata. Afla ca si respiratia poate sa iubeasca, pana si unghiile pot sa iubeasca, ca poti auzi cand florii ii este sete ... si ajunge sa faca cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am citit-o vreodata. Stie ca nimic nu dureaza, dar nu mai conteaza daca va dura si cat va dura si daca poate opri clipa aceasta sau nu ...
Se simte atat de bine acolo incat nu mai stie unde este normalul: "afara" sau "inauntru".
Asa ma simt eu "aici" si in mintea mea cand sunt sau nu sunt ON LINE.

Raspunsul la 3 intrebari de tipul "Cum?" Trei pasi simpli ca sa fiu OK: 1. Cum fac? Traiesc in intervalul zilei prezente: s...