Monday, August 11, 2008 1:20:45 PM
Nu ma pot abtine sa nu mai fac o paralela cu referire la Ob. Negru. Acolo, el, un dur romantic, fuge de realitatea vietii cotidiene, apasatoare, dincolo de un zid, in spatele caruia este un ospiciu. Treaba lui este sa cante la pian pentru bolnavi.
Si acolo gaseste lucruri inexistente "afara", la care tanjeste: puritate, frumusete interioara, dragoste, seninatate, sinceritate... El, durul romantic, care se hraneste cu "varza acra" (sex cu prostituate) si cosidera ca nu trebuie sa te aproprii prea mult de cineva sau de ceva, ca sa poti renunta usor, el, zic, afla nimic altceva decat ce este dragostea adevarata. Afla ca si respiratia poate sa iubeasca, pana si unghiile pot sa iubeasca, ca poti auzi cand florii ii este sete ... si ajunge sa faca cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am citit-o vreodata. Stie ca nimic nu dureaza, dar nu mai conteaza daca va dura si cat va dura si daca poate opri clipa aceasta sau nu ...
Se simte atat de bine acolo incat nu mai stie unde este normalul: "afara" sau "inauntru".
Asa ma simt eu "aici" si in mintea mea cand sunt sau nu sunt ON LINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu