Ma plimb

  "Cand vii, paseste slobod, razi si canta,
 Necazul tau il uita-ntreg pe prag,
 Caci neamul trebuie sa-ti fie drag,
 Si casa ta sa-ti fie zilnic sfanta."

---

Thursday, June 05, 2008 11:31:36 PM  

Se spune ca poti recunoaste nebunia cuiva dupa faptul ca persoana repeta aceeasi greseala, dar asteapta un rezultat diferit de fiecare data:

Desen biografic in cinci strofe

1. Ma plimb in jos pe o strada

O groapa adanca

Este in marginea trotuarului

Cad in ea

M-am ratacit, totul este fara speranta

Asta nu este vina mea

Pare o vesnicie, pana reusesc sa ies din ea.

2. Ma plimb in jos pe aceeasi strada

O groapa adanca este in marginea trotuarului

Vad ca este acolo

Totusi cad in ea, asta este deja

Puterea obisnuintei

Dar ochii imi sunt deschisi, stiu unde sunt

Asta este greseala mea. Ies imediat la drumul meu

3.  Ma plimb in jos pe aceeasi strada

    O groapa adanca este in marginea trotuarului

    Vad ca este acolo

    Totusi cad in ea, asta este deja

    Puterea obisnuintei

    Dar ochii imi sunt deschisi, stiu unde sunt

    Asta este greseala mea. Ies imediat la drumul meu

4.  Ma plimb in jos pe strada, vad o

    Groapa adanca

    O ocolesc

5.  Deja ma plimb pe alta strada.

---

...

... Stapan pe viata ta

Thursday, May 29, 2008 9:44:39 PM

Cand mergi numai in locurile in care vrea partenerul,

cand te intalnesti numai cu oamenii care-i plac  lui,

cand te gandesti la ce face el acum, unde este, cand vine,

cand ajunge sa-ti spuna ca are si el  secretele lui si ca daca e s-o puna, o poate pune si in timpul zilei, nu trebuie sa astepte neaparat noaptea,

sau cand nu vrea sa comunice iti spune ca are treaba,

si intarzie pentru ca nu are chef sa vina acasa, spunand ca e la servici,

atunci ajungi sa traiesti viata lui si

admiti ca esti neputincios -

ca nu mai esti stapan pe viata ta ...

Quote:

"In viata nu doar privirea inseala."

Parazitii

BALAST

Wednesday, May 28, 2008 11:43:34 PM

Cand esti tanar si ai ceva ambitie, ai ceva dorinta sa traiesti o viata decenta, esti determinat. Cand ti se spune ca trebuie sa fii un invingator, si vii acasa  si-ti vezi partenerul ca nu face nimic cu viata lui ... incerci sa mergi mai departe, faci compromisuri si nu prea, spunandu-ti ca vrei macar sa ai copilul in siguranta, si ajungi printre cei "mari" si vezi ce destepti sunt si ce au ei, si te intorci iar acasa la ala care te bate la cap cu problemele lui minore, casnice, nu face nimic, dar pe tine te piseaza cu pretentiile lui ...

Si cand copilul a crescut si poate sa aiba singur grija de el, iti spui ca este momentul sa renunti si sa mergi pe drumul tau.

In atatea traininguri si teambuildinguri ai invatat ca trebuie sa mergi inainte, sa-ti vezi de viata ta, doar looserii stau acasa...

Si esti putin trist ca celalalt nu te intelege, si esti putin revoltat ca nu face nimic si te intoxica si pe tine ... si atunci trebuie sa iei o decizie, sa faci o alegere.

Iti  place ce faci, copilul tau trebuie sa  traiasca o viata decenta. E suficient.

Si la urma urmei ce pierzi, nu ai nimic de pierdut. Ai ce ti-ai dorit. Renunti la balast.

... Si totusi lipseste ceva.

Quote:

"Te dai lovit de tot ce fac,dar n-am nici o vina,

Ce sa-ti fac daca tu esti pe trecere, eu n-am permis, dar sunt masina!"

Parazitii

OFENSA

Thursday, June 05, 2008 11:51:27 PM

Nimeni nu locuieste sau traieste singur; in orice relatie, mai devreme sau mai tarziu, intervin dificultati, apare ofensa. Nu exista relatie fara conflict si nimeni nu poate spune ca nu ofenseaza. O relatie buna nu este cea fara conflict, ci cea in care stim sa reparam daunele. Primul pas este recunoasterea ...

Ofensa este o amenintare la imaginea pe care o avem despre noi insine. O parte a fiintei noastre ramane ranita. Produce un dezechilibru al armoniei noastre interioare ...

Ofensa provoaca o ruptura puternica, un faliment al dragostei, al prieteniei, al relatiilor normale. Ofensa este un gest sau un cuvant al cuiva important pentru noi care ne raneste si lasa urme, mai superficiale sau mai profunde.

Ies la iveala dimensiuni ale persoanei noastre care nici nu ni le-am imaginat - furie, razbunare. Refuzam sa ne recunoastem raniti si nici nu este usor sa recunoastem ca suntem raniti.

Ofensele cele mai grave se produc de la persoanele de la care asteptam mai multa iubire, si de la care ne asteptam cel mai putin.

SINGUR

Thursday, July 03, 2008 4:26:23 PM

Am crezut, poate asa si este, ca indepartarea de prieteni mi se datoreaza in exclusivitate. Am si eu partea mea de vina, dar ...

Azi egocentrismul este motorul societatii. Societatea promoveaza Individul , pe care il incurajeaza sa urmareasca interesele Personale, realizarile Personale, fericirea Personala, in scopul de a-l putea valorifica (exploata) la maximum.

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Interesul personal este normal si firesc. Nu am nimic cu "eu", "cariera", "realizare", atat timp cat nu-ti faci un rau tie sau altora.

Este optiunea fiecaruia. A mea este de a nu lasa "feel-free"-ul altcuiva sa imi afecteze "feel-free"-ul meu.

Probabil sunt un inadaptabil, dar nici nu vreau sa me adaptez la asa ceva. Prefer sa raman fara "prieteni".

Exista parinti, copii si ... exista Dumnezeu.

Nici daca as vrea nu as putea sa raman SINGUR.

Dezamagit

Thursday, July 24, 2008 10:56:41 PM

Ce faci ca sa nu fi dezamagit?

Cand asteptarile iti sunt inselate, ai doua posibilitati. Sa dai vina pe celalalt pentru ca nu raspunde (sau nu corespunde) asteptarilor tale sau sa dai vina pe tine pentru ca i-ai oferit posibilitatea sa-ti insele asteptarile (te-ai asteptat la altceva sau la mai mult).

In primul caz esti dezamagit. Ramai cu un gust amar ca tu ai oferit si nu ai primit nimic bun.

In al doilea caz esti dezamagit: iar ai acordat incredere oamenilor.

Asteapta-te la ce este mai rau. Si tot ce se intampla din acel punct te aduce in castig. Sau nu te astepta. Si nu vei fi ... dezamagit.

Scuzele

Thursday, July 24, 2008 11:10:15 PM

Motto-ul "prietenilor" mei: "Mai bine iti ceri scuze decat sa ceri voie"

De ce sa-ti ceri scuze?

Pentru ca ai creat cuiva un disconfort. Scuzele nu au nicio legatura cu ce crezi tu despre situatie, daca ai gresit sau nu. Iti ceri scuze pentru tine, pentru ca nu ai dorit sa faci rau nimanui si le oferi celuilalt, pentru a echilibra ofensa, pentru ca are nevoie sa se reabiliteze in proprii lui ochi. 

O sa ai un sentiment de usurare si o sa primesti mai mult decat te astepti.

Adevaratul spirit este acela de a fi pregatit sa accepti consecintele faptelor tale.

ON LINE

Monday, August 11, 2008 1:20:45 PM

Nu ma pot abtine sa nu mai fac o paralela cu referire la Ob. Negru. Acolo, el, un dur romantic, fuge de realitatea vietii cotidiene, apasatoare, dincolo de un zid, in spatele caruia este un ospiciu. Treaba lui este sa cante la pian pentru bolnavi.

Si acolo gaseste lucruri inexistente "afara", la care tanjeste: puritate, frumusete interioara, dragoste, seninatate, sinceritate... El, durul romantic, care se hraneste cu "varza acra" (sex cu prostituate) si cosidera ca nu trebuie sa te aproprii prea mult de cineva sau de ceva, ca sa poti renunta usor, el, zic, afla nimic altceva decat ce este dragostea adevarata. Afla ca si respiratia poate sa iubeasca, pana si unghiile pot sa iubeasca, ca poti auzi cand florii ii este sete ... si ajunge sa faca cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am citit-o vreodata. Stie ca nimic nu dureaza, dar nu mai conteaza daca va dura si cat va dura si daca poate opri clipa aceasta sau nu ...

Se simte atat de bine acolo incat nu mai stie unde este normalul: "afara" sau "inauntru".

Asa ma simt eu "aici" si in mintea mea cand sunt sau nu sunt ON LINE.

Obeliscul negru

Thursday, July 24, 2008 11:28:51 PM

Dilema din Obeliscul negru: unde este lumea normala - in afara sau in interiorul ospiciului?

Trezirea mea m-a facut sa vad cu ochi limpezi realitatea. Reactia a fost de ura si indepartare. Am judecat pe altii. Cine sunt eu sa judec? Sunt eu mai bun?

Doi ani de insingurare. Pentru ca am invatat sa spun "nu". Lipsa de onestitate din jur m-a izolat in "ospiciul" meu si parca nu vreau sa ies de acolo si sa dau cu nasul in toate defectele lumii, pe care probabil le am si eu. Scarbit si manios. Sunt frumosi nebunii, dar naivi.

Ma distrug din interior spre interior.

Pretentii si asteptari

Sunday, July 27, 2008 9:59:23 AM

Viata poate fi mai frumoasa decat ti-o imaginezi!

Lumea a fost facuta asa cum este, nu asa cum vreau eu. Si totusi...lumea este asa cum ti-o faci tu.

Poate fi frumoasa. Totul este sa vrei sa o vezi asa. Nu suntem toti niste escroci. Nu suntem toti lipsiti de integritate, de loialitate. Trebuie doar sa cauti. Poate fi lunga si anevoioasa cautarea, dar la capatul ei fi convins ca te asteapta satisfactii. Eu doar obosisem. Ma ridic, caut si voi gasi. Nu sunt singur si nici nu vreau. Imi vad defectele mele si este mai usor sa le accept pe ale celorlalti. Si nici nu este nevoie mai mult decat sa te insotesti un timp cu cineva. Cat directia este aceeasi.

Fara pretentii si fara asteptari.

Fii atent ce simpla poate fi viata!

Tuesday, October 07, 2008 2:26:14 PM

Am intrat intr-un loc unde era televizor si mi-a fugit privirea catre el doar o clipa.
Imaginea arata o pasare cu un peste in gura. Era pe Animal Planet. Iar comentatorul spunea: "Cel mai important lucru pentru pesti este SA NU FIE MANCATI."!

Faza 2: cand sa plec ma mai uit o data si vad un soim zburand orizontal dupa un porumbel care scapase de primul atac, picajul pe verticala. Comentariul: "Principala arma a porumbelului, ca si a gazelei fugarita de tigru, este REZISTENTA." Si soimul si porumbelul au aceeasi viteza pe orizontala, dar soimul nu poate zbura asa decat cateva minute!

La Medeleni

Friday, June 13, 2008 1:30:32 PM

Zilele trecute imi povesteste o colega despre fata ei si despre serbarea de absolvire a liceului, despre cat de bine arata in toga, despre bal etc.

Si-mi aduc aminte de liceu, de panglica cu semnaturi, de gasca, de blues jazz si de noptile albe pe la ceaiuri. De Damen vals si Sven Hassel. De cartile lui Drumes. Imi vin in minte profu' de mate si Doamna de engleza. Sau Cismigiu and Co. (Sava versus Lazar)...

Eu si fata mea vorbim despre carti. Cartea ei de capatai este, evident, Harry Potter. Eu imi aduc aminte mai intai de Ciresarii lui Chirita din Generala. Apoi imi aduc aminte de Olguta si atunci realizez: "Cristina, cum se poate, la anul termini liceul si nu ai citit La Medeleni?"

Baloane de sapun

Sunday, June 22, 2008 1:37:00 AM

Vorbesc ca un om cu bani, dar fara prieteni? Sau: Vorbesc ca un om fara bani, dar care tanjeste sa-i aiba?

Alergi toata viata dupa trofee si-ti spui ca asta este ceea ce iti doresti. Dar este suficient?

Iata povestea unui prieten: cand era copil, de vreo 14 ani, a castigat la o intrecere sportiva trei trofee. S-a dus acasa, a dezmembrat cele trei trofee si a construit unul mai mare. Era asa de mandru de el, incat il arata prietenilor, dormea cu el, ba chiar facea baie cu el. Intr-o zi, cand era in baie, dezbracat printre baloane de sapun, a privit marele trofeu prin comparatie cu o anumita parte intima din anatomia corpului sau. Si trofeul nu i s-a mai parut atat de important.

Onestitatea este mai mult decat sa nu minti. Este sa nu te minti pe tine insuti. Asculta vocea adevarului din tine. Respecta adevarul pe care il gasesti. Restul ... puf ... baloane de sapun.

... de a v-ati ascunselea

Wednesday, June 25, 2008 8:05:23 PM

Cum este cand cineva cere si primeste ceea ce are nevoie si da inapoi ceea ce vrea el sa ofere?

Se intampla sa ai de oferit si sa vrei sa primesti ceva in schimb. Dar celalalt nu vrea ce ii oferi tu, iar tu nu primesti ce ai vrea de la el, desi are si el ceva de oferit.

Fiecare da si primeste. Amandoi sunt nemultumiti. Pentru ca nu exista compromis? Nu sunt toleranti? Sau pur si simplu nu le pasa. Fiecare este incarcat de importanta a ceea ce ofera, minimalizand ceea ce primeste pentru ca nu asta isi doreste.

De exemplu: tu oferi tandrete si vrei tandrete in schimb. Nu primesti pentru ca nu asta vrea celalalt de la tine. Poate este mai pragmatic si vrea ceva material. Sau poate vrea sa ai grija de copil si sa nu-l bati la cap pentru ca intarzie. Tu suporti greu absenteismul lui si nu-i oferi ce vrea.

Si atunci ar trebui sa cauti pe cineva care doreste sa primeasca ce ai tu de oferit si poate sa ofere ce ai tu nevoie. Si asa incepe jocul ... Crezi ca ai gasit, dar in semiumbra poti sa faci o confuzie si o iei de la capat. Te pui din nou ... de a v-ati ascunselea.

PS

Cu atata oferit si primit nu poti sa nu te gandesti ca pana si intr-o relatie nu ai ce doresti, ai ce negociezi.

Ultimul cuvant

Thursday, June 26, 2008 11:34:36 AM

Normele sociale actuale merg pe libertate, cariera, pasiune, valori mai importante decat familia, valori care ne influenteaza comportamentul in mod constant.

Ne marcheaza incapacitatea de a ne lua angajamente si a ne bucura de formarea unei familii.

Societatea nu incurajeaza in niciun fel legaturile spirituale si bucuria angajamentului mutual fata de obligatii. 

Azi se considera ca un angajament este in cel mai fericit caz temporar.

Nu pretuim relatiile, relatiile trebuie sa ne serveasca pe noi. Cand relatia nu mai "merge", trecem mai departe si ne vedem de drum.

Copiii nu mai sunt importanti. Daca ar fi, cum se face ca parintii nu isi vad copiii decat cateva minute atunci cand ii trimit la culcare. Nu ii intereseaza decat asigurarea securitatii materiale, in numele educatiei, pentru copil si atat. Si fac supraveghere si educatie prin telefon.

Omul are nevoi. Nevoia profund umana de a avea o relatie solida, bazata pe iubire, precum si siguranta pe care aceasta o ofera nu este implinita de mentalitatea "feel free", care promite doar momentul, nu si viitorul.

Termenul de baza acum este cel de "cuplare", care se rezuma la a primi fara sa dai nimic in schimb. Si daca nu mai primesti, nu este nicio problema. Pur si simplu mergi mai departe, in alt loc unde te poti cupla si convietui din nou, si tot asa la nesfarsit. Este mai comod asa, desi relatiile de genul "cuplare" nu au profunzime si nici semnificatii, nu implica promisiuni, atasament sau multumire. Nu demonstreaza existenta unor valori asumate.

Am trait intr-un mediu in care am vazut cum se devalorizeaza calitatea de tata, promovandu-se cea de mama singura, tatal nemai fiind o necesitate, ci mai degraba un obstacol in calea realizarii. Materialismul si egocentrismul axat pe cariera devine esential pentru fericire si asta este tot ce conteaza.

Inca tanjesc dupa o familie unita, bazata pe devotament si valori familiale si nu am de gand sa renunt. Desi in cele din urma femeile au ultimul cuvant.

E greu?

Monday, August 25, 2008 8:48:05 AM

Nu ma integrez in peisaj, dar nici nu sunt total rupt de realitate. Imping usor voit lucrurile catre ceva de care am nevoie. Imi mint spiritul ca sa-l salvez. Fac cu mine psihoterapie atat cat am nevoie ca sa ma mentin treaz, sa pot merge mai departe. Fara pretentii si fara obligatii. Este un joc riscant; cateodata nu-ti dai seama care este linia de demarcatie ... intre salvare si distrugere. Tipic pentru cei hipersensibili care isi fac rau lor si celor din jur. Care nu-si mai dau seama la un moment dat daca sunt raniti pentru ca sunt ei hipersensibili sau pentru ca ceilalti sunt prea reci. Nu neimplinirea sperantei este dureroasa, ci brutalitatea distrugerii ei. Nu suntem aici sa implinim sperantele altora; nici sa le calcam visele in picioare pentru ca ne permit sa facem asta ...

Intoarce-mi spatele, dar nu rade de mine. E greu?