vineri, 14 martie 2014



UN SUT IN FUND

"Attitudes are like flat tires.
                 You won't get far if you don't change them."

Cand citesc un citat de genul acesta, uneori ma inspira, alteori insa ma poate irita. Este pe de o parte un adevar, pe de alta parte este o simplificare exagerata ('cliseu').
Indiferent de spectrul in care se gasesc sentimentele mele, schimbarea de atitudine este importanta.
De ajutor este sa-mi aduc aminte ca a gandi in "negru sau alb" este un lucru subtil.
Cheia pentru a avea o minte deschisa este de a incepe cu cuvantul "poate".
Poate cheia pentru schimbarea de atitudine este oarecum la fel.
O metoda ar fi sa actionez "ca si cum" as avea o atitudine diferita. Insa nu este asa de usor. Uneori, desi stiu ca am nevoie de o schimbare de atitudine, nu vreau cu adevarat s-o fac. Cand ma aflu in asemenea situatii ma intorc la "poate": (ar fi cam asa: poate daca ma rog sa schimb atitudinea mea nesanatoasa/neadecvata, chiar daca nu vreau, se va intampla macar un pic).
Adevarul este ca solutia la o problema de atitudine (ca de altfel solutia pentru toate problemele mele in general) este una de natura spirituala: a cere Universului un pic de schimbare interioara si apoi incercarea de a actiona un pic diferit.
Ies din gandirea "negru sau alb": daca eu nu ma simt IMEDIAT COMPLET diferit, atunci inseamna ca acest lucru nu se va intampla de loc!!!
In schimb sunt dispus sa cred ca lucrurile nu sunt 100% de rahat. Aceasta perspectiva ma face sa ma misc usor inainte (sa o iau din loc, ca un sut in fund).
Si uneori sunt zile in care orice sut in fund (miscare inainte) este o victorie.

 Cand viata "te acreste"
Ideea de acceptare poate fi folosita pentru a fugi de confruntare sau pentru a evita sa spui ce ai de spus.
Incerc sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba ceea ce nu inseamna neaparat ca trebuie sa accept de prima data tot ce-mi pune viata in brate.
O sugestie inteleapta ar fi sa incetez sa ma mai razboiesc cu toti si toate.
Dar daca a lucra pentru a atinge un scop sau a obtine ceea ce imi doresc inseamna sa ma lupt, ei bine, atunci poate ar fi bine sa fac ceva pentru asta!

joi, 16 mai 2013

JURNALUL UNUI BARBAT DE PESTE 40 DE ANI


Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez. Mi-au dat o instructoare personala pe care o cheama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul. Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi.

Prima zi:
M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala, dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma astepta. Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute de bicicleta...
Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat, dar am profitat casa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet.
Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul zilei mele de exercitii. Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi:
Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi, dar am reusit sa fac un kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut  sa merite osteneala.
Ma simteam grozav. Era o viata noua.

A treia zi:
Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma durea si parul din fund. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu...
Nadia si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele deranjau pe ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi separea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala... si foarte suparatoare.
Ma dor testicolele cand merg pe banda alergatoare si in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor?
Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei...

A patra zi:
Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu surasul sau batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi.
Cretina m-a pus sa lucrez la aparate, dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie.
A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si... mi-a scapat un part pe care l-a auzit toata sala. De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

A cincea zi:
O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier.
Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund,mama ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii. EU NU AM TRICEPSI. Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de bare de greutatesi nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich...
Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care  mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame!
De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?

A sasea zi:
Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud casa arunc naibii telefonul, dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11  ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, si eu care nu mai fac sex de sase zile.

A saptea zi:
L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba ca sa-imutumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiza de prostata...
Sunt in viata si nu e putin lucru pentru cineva cu o boala terminala activa care poate sa ma omoare!
Ma trezesc dimineata si am o bomba cu ceas in capul si in mintea mea. Si in fiecare zi negociez cu boala mea mutand cronometrul inapoi (fata de ora exploziei) pentru inca 24 de ore.
Partea complicata este ca bomba respectiva nu ticaie, doar sopteste.
Nu este nici o tragedie si nici o surpriza sa am o gandire adictiva. Tragedia ar putea veni cand cred ca gandul ar putea fi adevarat.
Singura cale adevarata pe care am gasit-o pentru a ma proteja impotriva soaptelor bolii in mintea mea este:
- sa vorbesc despre ceea ce gandesc
- sa impartasesc cum ma simt
si
- sa ma rog pentru ceea ce fac.
Sunt inca in viata si tot ce am de facut este sa fac SA CONTEZE ASTA!
Uneori Marea Schimbare este ... sa nu ma schimb. Aprofundez ce fac: sa cresc acolo unde am sadit.
Am invatat sa ACCEPT momentele grele cu seninatate, nu ca am sa EVIT momentele grele. Momente grele, momente usoare, iar momente grele si tot asa. Am fost si sunt inca autorul propriilor momente grele.
Mi s-a oferit un mod de viata care imi da posibilitatea (chiar abilitatea) de a gasi recunostinta in (aproape) orice scenariu (daca sunt deschis si am bunavointa de a vedea lucrurile si dintr-o alta perspectiva), precum si instrumentele necesare pentru a indrepta lucrurile atunci cand fac o porcarie.

joi, 28 octombrie 2010

Ma plimb



Thursday, June 05, 2008 11:31:36 PM  
Se spune ca poti recunoaste nebunia cuiva dupa faptul ca persoana repeta aceeasi greseala, dar asteapta un rezultat diferit de fiecare data:

Desen biografic in cinci strofe
1. Ma plimb in jos pe o strada
O groapa adanca
Este in marginea trotuarului
Cad in ea
M-am ratacit, totul este fara speranta
Asta nu este vina mea
Pare o vesnicie, pana reusesc sa ies din ea.

2. Ma plimb in jos pe aceeasi strada
O groapa adanca este in marginea trotuarului
Vad ca este acolo
Totusi cad in ea, asta este deja
Puterea obisnuintei
Dar ochii imi sunt deschisi, stiu unde sunt
Asta este greseala mea. Ies imediat la drumul meu

3.  Ma plimb in jos pe aceeasi strada
    O groapa adanca este in marginea trotuarului
    Vad ca este acolo
    Totusi cad in ea, asta este deja
    Puterea obisnuintei
    Dar ochii imi sunt deschisi, stiu unde sunt
    Asta este greseala mea. Ies imediat la drumul meu

4.  Ma plimb in jos pe strada, vad o
    Groapa adanca
    O ocolesc

5.  Deja ma plimb pe alta strada.

...

... Stapan pe viata ta

Thursday, May 29, 2008 9:44:39 PM
Cand mergi numai in locurile in care vrea partenerul,
cand te intalnesti numai cu oamenii care-i plac  lui,
cand te gandesti la ce face el acum, unde este, cand vine,
cand ajunge sa-ti spuna ca are si el  secretele lui si ca daca e s-o puna, o poate pune si in timpul zilei, nu trebuie sa astepte neaparat noaptea,
sau cand nu vrea sa comunice iti spune ca are treaba,
si intarzie pentru ca nu are chef sa vina acasa, spunand ca e la servici,
atunci ajungi sa traiesti viata lui si
admiti ca esti neputincios -
ca nu mai esti stapan pe viata ta ...

Quote:
"In viata nu doar privirea inseala."
Parazitii

Raspunsul la 3 intrebari de tipul "Cum?" Trei pasi simpli ca sa fiu OK: 1. Cum fac? Traiesc in intervalul zilei prezente: s...